și puțin zahăr brun, sau deloc
Eu îi zic gem, dar mai degrabă are consistența unui piure de fructe ca de bebeluși. Rețeta vagă o am de la o prietenă care mi-a dăruit un borcan, puțin sceptică dar totuși curioasă fiind eu. Mi-a plăcut foarte mult și am simțit nevoia să îl pun cumva în valoare, altfel decât pe pancakes cu smântână.
Cum am avut două aniversări chiar în acea perioadă, mi-a venit ideea de a combina cumva gemul cu crema de vanilie, și a avut un super succes. Pe urmă a fost foarte des cerută și apreciată combinația de gusturi, astfel încât am început să tot fac acest gem.
Rețeta nu e una exactă; se adaptează după gust. Reușita constă în a folosi mere pe cât posibil românești, și dacă sunt zbârcite, și mai bine, pentru că nu lasă așa multă zeamă, și sunt mai dulci. Iarăși recomand să folosiți măcar o treime din portocale bio/nestropite, încât să puteți rade coaja care e absolut esențială pentru aroma finală.
Raportul mere/portocale ar fi cam 4/1, deci daca radeți 4 kg de mere, stoarceți (cu tot cu pulpă) 1 kg de portocale, și folosiți coaja de la 2-3 portocale. Acum, dacă merele sunt foarte dulci, sau puneți încă jumate din cantitatea de portocale, va rezulta un magiun suficient de dulce pentru cei care nu consumați zahăr sau îndulcitori. Trebuie doar să amestecați pe foc după ce ați blenduit compoziția cu blenderul de mână, până ce se ingroașă suficient cât să se țină ca în imagini, să scadă bine. Cei care îl doriți dulce, adăugați zahăr brun după gust. Nu voi preciza cât; gustați și ajustați.
Mai departe știți regula: așa fierbinte umpleți 90% borcanele sterilizate, închideți bine, întoarceți cu susu-n jos și le dați repede la căldurică sub pături minim 24 de ore până la răcire completă. Momentul ideal pentru a face acest gem, e cel rece când merele sunt deja zbârcite, pișcate de frig eventual, și portocalele aromate în plin sezon. Hai spor! Enjoy!
