sau Non Plus Ultra cum le mai zic unii, gluten-free & low sugar
Fursecurile astea erau tare deosebite pentru mine, cel puțin, între prăjiturile pregătite la sărbători diverse, în copilărie. Clar se evidențiau pe platouri. Mamei nu îi ieșeau mereu, motiv pentru care a renunțat să le mai facă, spre nefericirea mea care eram maaaare fan. Recent mi-am amintit de ele și cum necum lucrează Universul ăsta atât de interesant încât mi-a scos rețeta în cale fără să apuc să o caut. Cu teama că nu-mi vor ieși nici mie bezelele, dar cu mare dor, le-am testat, și mi-am forțat norocul direct testând bezeaua cu zahăr brun în loc de alb, și baza cu făină fără gluten, și xilitol în loc de zahăr; insane, right? I agree 😀
Lucrând la rețetă mi-am dat seama că probabil mamei îi dădea de furcă tehnica de realizare a bezelei și temperatura greu de gestionat a cuptorului clasic pe gaz. Faptul că bezeaua a fost partial gătită la bainmarie a ajutat tare mult la fixarea compoziției astfel că deși părea că nu va funcționa din cauza zahărului brun, în cele din urmă s-a bătut cum trebuie bezeaua și a rezistat perfect și la copt. Față de rețeta de inspirație am observat (deoarece am copt două tăvi și am modificat temperatura) că se coace optim la temperatura de 120 gr. C și pe final cu căldură doar de jos pentru a fi bine copt biscuitele de la bază, la 140 gr. C. Biscuitele iese puțin prea nisipos pentru gustul meu critic, dar se poate ajusta folosind mai puțină făină de orez și mai multă de ovăz. Vă voi reda mai jos rețeta fix cum am făcut-o eu.
INGREDIENTE
Biscuitele de la bază:
- 100 gr unt moale
- 50 gr xilitol râșnit
- 2 gălbenușuri
- vanilie, coajă de lămâie netratată, după gust
- 200 gr făină la alegere (eu am folosit 60 gr de orez+ 60 gr de ovaz fara gluten + 80 gr mix fara gluten Baukhof)
Bezeaua:
- 2 albușuri
- 100 gr zahăr brun râșnit
- vanilie
- o linguriță de zeamă de lămâie pentru stabilizare (sau cream of tartar)
INSTRUCȚIUNI
- Într-un bol se pune untul moale, xilitolul râșnit și un praf de sare (opț.) și se mixează cu robotul de bucătărie până devine cremos și nu se mai simt cristale de zahăr. Se adaugă esența de vanilie, coaja de lămâie rasă, gălbenușurile pe rând, mixand dupa fiecare. Se adaugă făina și se omogenizează fără a insista prea mult. Nu se frământă. Aluatul se înfoliază sau introduce intr-o pungă și se dă la frigider pentru a se întări timp de 1-2 ore.
- După cele 1-2 ore se înfăinează suprafața de lucru și se întinde aluatul în foaie de cam 3 mm grosime (nu prea subțire pentru că riscați să rămâneți cu aluat surplus cum am pățit eu). Decupați cu un păhărel ca de țuică/tequila sau cerc de decupat pentru fursecuri, cu diametrul de cam 3 cm și așezați pe tava tapetată cu foaie de copt, fără a lăsa prea mari distanțe între ele, căci nu vor prea crește la copt. Porniți cuptorul la 120 gr. C (căldură sus-jos).
- Pregătiți pe foc o crăticioară cu un deget de apă și când fierbe, așezați deasupra bolul de sticlă sau metal cu albușurile și zahărul și zeama de lămâie, vanilia, amestecând cu un tel continuu până se simte la deget caldă binișor compoziția. Luați de pe foc și continuați să bateți cu mixerul până se răcește compoziția și se formează bezeaua.
- Puneți rapid (deoarece începe să se usuce și întărească bezeaua rămasă pe bol) cu spatula compoziția din bol într-un poș cu dui (de care preferați) și formați bezelele peste baza deja așezată în tavă. Dați tava la copt timp de 1 oră. După o oră comutați cuptorul pe încalzire doar de jos, și temperatura la 140 gr. C și mai coaceți încă 20 de minute.
- Scoateți cu grijă tava și lăsați să se răcească complet, apoi uniți câte două cu puțin gem de caise sau portocale, formând astfel fursecul final. Savurați cu bucurie 🙂
Deoarece eu am întins mai subțire foaia de aluat, am rămas cu 1/3 din aluat, pe care l-am transformat în aluat pentru câteva mini ișlere adăugându-i niște nucă coaptă și măcinată, rămasă de la cozonac. Dar despre asta vă voi scrie într-o altă postare. Vă las doar o poză demonstrativă mai jos, ca să vă deschid interesul 😉
